Despre Mediere

  • Ce este medierea ?

    Medierea este o procedură voluntară prin care părţile, în prezenţa unui mediator neutru, imparţial şi într-o totală confidenţialitate, prin soluţiile găsite chiar de acestea, vor soluţiona disputa născută.

    Pornind de la definiţie, se pot desprinde caracteristicile de bază ale medierii şi anume:

     

    o caracteristică esenţială a medierii  o reprezintă voluntariatul, în sensul că părţile care reprezintă personajele unui conflict nu pot fi obligate să se prezinte în faţa unui mediator, voinţa acestora fiind respectată

    neutralitatea constituie elementul care defineşte starea mediatorului, şi anume acesta este pe deplin neutru, prin aceasta înţelegâdu-se lipsa oricărui interes în rezolvarea conflictului în favoarea/defavoarea uneia dintre părţi

    imparţialitatea reprezintă poziţia echidistantă a mediatorului faţă de părţile prezente la mediere, cât şi atitudinea egală faţă de acestea şi de problema supusă medierii

    confidenţialitatea determină părţile să îmbrace o atitudine încrezătoare faţă de instituţia medierii şi de mediator, motivându-le să devină mai comunicative, mai deschise în faţa mediatorului şi a părţii opuse

     

    Societatea românească, asemenea oricărei societăţi în ansamblul ei, este datoare să privească noul dintr-o perspectivă ambivalentă.

    Colectivităţile care compun societatea urmează acelaşi trend şi nu fac excepţie în a analiza progresul prin poziţia dublă “pentru noi - pentru alţii”. Rezultatul firesc al acestui raţionament duce la o scindare a societăţii în “noi sau voi”.

     

    Consecinţa directă a atitudinii o reprezintă scindarea artificială a produsului care se doreşte a fi implementat.

     

    Se întâmplă şi în mediere şi astfel auzim de:

     

    medierea în domeniul asigurărilor, prin instruirea în cadrul societăţilor de asigurare a unor persoane care o să constituie o comisie de mediatori;

    medierea în domeniul medical, va lua naştere mediatorul ca rezultat al instruirii de către Colegiul Medicilor a unor persoane care sunt pregătite să practice;

    medierea bancară, în acelaşi sens.

  • Ce este mediatorul ?

    Mediatorul reprezintă substanţa medierii, liantul dintre părţile a căror dispută este supusă medierii.

    Mediatorul este persoana care se îngrijeşte de a asigura cadrul adecvat desfăşurării şedinţei de mediere şi ia acordul părţilor în vederea stabilirii datei şi orei la care se poate programa sesiunea.

    Mediatorul foloseşte tehnici variate pentru a comunica împreună cu părţile şi pentru a le ajuta să ajungă la o înţelegere găsită numai de părţi.

    Specificitatea medierii o reprezintă caracterul personal al soluţiei, în sensul că permanent soluţia este a părţilor şi nu a mediatorului.

    Mediatorul ajută părţile să-şi gestioneze sentimentele, emoţiile şi priorităţile, astfel încât să poată ajunge la un compromis.

    Compromisul este starea de mijloc creată de părţi prin intermediul mediatorului, în cadrul procesului de mediere şi acceptată unanim ca fiind varianta optimă de dezamorsare a disputei şi poate fi dusă la îndeplinire fără constrângeri de nici-o natură.

    Mediatorul favorizează, prin costrucţiile sale, cadrul necesar pentru ca părţile să-şi înţeleagă şi să-şi simplifice diferenţele, atitudini care duc la crearea şi menţinerea stării de dispută.

     

    Diferenţele constau în poziţii create conjunctural care constituie elemente caracteristice disputei şi au un izvor vizibil sau ascuns care determină poziţia/atitudinea flexibilă sau inflexibilă a părţilor.

     

    Importanţa rolului mediatorului este determinată de capacitatea acestuia de a stimula părţile în vederea dezvoltării de opţiuni care au ca finalitate stingerea/medierea conflictului.

     

    Astfel, mediatorul încurajează părţile spre un dialog care solicită din partea acestora sondarea laturilor specifice persoanei, afectiv, personal, social, ierarhic, interuman, etc., în vederea descoperirii de puncte comune care pot duce la realizarea compromisului.

     

    Sarcina mediatorului constă în a prezenta părţilor atât avantajele procesului de mediere, cât  şi dezavantajele unui eşec al medierii, prin prezentarea aspectelor nedorite/nejustificate ale lipsei unei înţelegeri, şi anume:

     

    riscul de a pierde procesul, în situaţia în care părţile acceptă ca şi variantă viabilă de soluţionare intervenţia instanţelor de judecată;

    riscul de a nu câştiga suficient, sau cât ar fi dorit, prin delegarea opţiunii de a hotărî soluţia optimă către o terţă persoană;

    costurile substanţiale ale unui proces cu referire strictă la evaluarea acestuia din punct de vedere pecuniar - taxe;

    perioada mare de timp care este necesară unei soluţionări pe calea instanţelor de judecată;

    lipsa caracterului confidenţial şi expunerea din punct de vedere social care duce la o afectare a laturii emoţionale.

    Pe tot parcursul procesului de mediere, mediatorul apelează la tehnici de negociere care favorizează dezvoltarea cadrului natural în care părţile pot negocia direct sub îndrumarea acestuia şi poate acorda asistenţă în vederea încheierii în scris a înţelegerii la care s-a ajuns.

  • Cum se face medierea ?

    Medierea constă în poziţionarea părţilor prezente, de recomandat, faţă în faţă, iar mediatorul va fi aşezat la o distanţă relativ egală faţă de părţi.

    Medierea poate avea loc la o masă suficient de mare pentru a putea cuprinde toate părţile prezente, în aşa fel încât acestea să nu se simtă stighere datorită spaţiului prea mic sau prea mare, dar suficient pentru a putea permite mediatorului să obţină pentru sine şi pentru părţi intimitatea necesară în cazul în care aceasta se impune. Pe tot parcusul medierii, atât părţile cât şi mediatorul vor simţi nevoia să delimiteze spaţiul pe care îl ocupă, iar acest lucru trebuie să devină o atitudine firească, şi nu una strict formală, convenţională.

     

    Procedura medierii cuprinde o întâlnire comună, a tuturor părţilor, în prezenţa mediatorului, denumită generic „sesiune comună,” care poate fi urmată de întâlniri separate ale părţilor cu mediatorul în mod alternativ, denumite în continuare „sesiuni separate”, după care pot fi intercalate sesiuni comune cu sesiuni separate, până la soluţionarea medierii.

    Medierea poate fi abordată şi în alte variante care presupun de la bun început sesiuni separate, care pot continua până la închiderea medierii soldate cu o sesiune comună finală sau nu, dar şi o singură sesiune comună de la început până la sfârşit.

    Stilul adoptat în desfăşurarea procedurii de mediere rămâne să fie apreciat de mediator, raportat la atitudinea părţilor şi la gradul de cooperare al acestora.

     

    Este recomandat ca toate aceste sesiuni  să se desfăşoare într-o singură unitate de timp de 60 - 120 minute.

    În timpul sesiunilor separate părţile care aşteaptă pentru a participa la sesiunea separată care le este destinată, de recomandat, trebuie să primească o sarcină care are drept rol menţinerea acestora conectate la procesul medierii.

    Mediatorul aduce la cunoştinţa părţilor faptul că îşi va lua notiţe ce-l vor ajuta să înţeleagă întreaga problematică care a dus la naşterea conflictului.

    Atmosfera pe tot parcursul procesului trebuie să fie degajată, aspect care permite părţilor să dezvolte opţiuni fără a fi încorsetaţi de reguli stricte care nu permit să-şi canalizeze atenţia către problema lor.

     

    Mediatorul creează atmosfera şi acesta o menţine favorabilă pentru a finaliza mediera, astfel:

    Stabileşte sesiunile de mediere, programând medierea în funcţie de disponibilitatea părţilor.

  • Tipuri de mediere ?

    Medierea a cunoscut o dinamica în dezvoltare şi astfel, prin profesionalizarea mediatorilor, aceştia au acordat importanţă anumitor tehnici în procedură, ridicând aplicabilitatea acestora la nivelul identificarii tehnicii cu procedura în sine. Astfel s-au nascut cele câteva stiluri cunoscute:

     

    1. Medierea Facilitativă

    Medierea facilitativă este primul stil de mediere folosit în anii 60-70, stil de la care s-au dezvoltat mai târziu toate celelalte stiluri de mediere. Acest stil de a media continuă şi azi să fie cel mai folosit, o dovadă în plus fiind şi faptul că Legea medierii este structurată şi creează cadrul legal pentru stilul facilitativ de mediere.

     

    În medierea facilitativă, mediatorul conduce o procedură în care asistă şi ajută părţile să ajungă la o înţelegere cumun acceptată de către acestea. Medierea se desfăşoară în sesiuni comune şi sesiuni separate în care se discută interese şi nevoi, poziţii şi dorinţe, opţiuni şi alternative pentru rezolvarea conflictului.

     

    Mediatorul nu face recomandări, nu dă sfaturi sau îşi expune opinia asupra soluţiilor discutate, nu exprimă ce hotărâre s-ar pronunţa în instanţă.

    Se poate spune că mediatorul controlează procedura medierii, în timp ce părţile controlează posibilele soluţii care se pot transforma într-o înţelegere.

     

    2. Medierea Evaluativă

    Acest stil de mediere a apărut în anii 80 şi se bazează pe capacitatea de expertiză a mediatorului, fie în domeniul privind natura conflictului, fie în domeniul legal, privind soluţia dată într-o instanţă de judecată.

     

    Mediatorul, pe lângă controlul procedurii, se implică mult mai mult în dezvoltarea soluţiilor pentru ajungerea la o înţelegere. Mediatorul oferă opinii şi recomandări din punct de vedere al naturii conflictului şi poate sugera soluţii de rezolvare a disputei. Sesiunile separate sunt o regulă în această procedură. Mai mult, mediatorul arată părţilor punctele slabe şi cele puternice ale cazului lor şi, pe baza experienţei sale, îşi exprimă opinia asupra rezultatului unui proces într-o instanţă de judecată.

     

    În medierea evaluativă primează drepturile legale ale părţilor şi ideea de soluţie echitabilă.

     

    3. Medierea transformativă

    Medierea transformativă se bazează în principal pe interacţiunea şi comunicarea dintre părţi. Există foarte multe asemănări între acest tip şi medierea facilitativă, iar principiul de bază este încurajarea fiecărei părţi în conflict să recunoască şi să înţeleagă nevoile, interesele şi punctele de vedere ale părţii opuse.

     

    Scopul este ca părţile şi relaţiile dintre acestea să se transforme pe parcursul medierii, iar acestă transformare să conducă implicit la încetarea conflictului.

     

    Realizarea comunicării dintre părţi, în cazul medierii transformative, se face de regulă în sesiuni comune. Nu există reguli de comportare în mediere (reguli de bază), mediatorul nu conduce discuţiile, părţile având libertate totală în alegerea subiectelor de conversaţie privind conflictul. Mediatorul urmează părţile în discuţii şi intervine doar pentru a puncta momentele de „recunoaştere a opiniei celuilalt”, momente care duc la o transformare şi la soluţionarea conflictului.

     

    4. Medierea Narativă

    Medierea narativă porneşte de la premisa că fiecare parte implicată vede în mod diferit conflictul. Fiecare punct de vedere asupra disputei este imparţial şi personal, fiecare parte având propria „poveste” referitoare la cazul mediat.

     

    Mediatorul încearcă să determine părţile să nareze aceste „poveşti” despre conflict, poveşti care arată percepţia fiecăruia asupra conflictului, sentimentele implicate, nevoile şi dorinţele diferite ale părţilor.

     

    Pornind de la o bază comună formată din aceste „poveşti”, mediatorul încearcă să creeze cu ajutorul părţilor o nouă „poveste alternativă”, o combinaţie a versiunilor fiecărei părţi, o poveste care să fie acceptată de părţi şi care să ofere premisele rezolvării conflictului.

     

    De cele mai multe ori, această „poveste comună” stă nu numai la baza ajungerii la o înţelegere, ci şi oferă posibilitatea continuării relaţiilor personale dintre părţi, după încetarea medierii.

  • Ce este conflictul ?

    Conflictul este relaţia de interdependenţă dintre doi subiecţi, devenită incompatibilă din cauza diferenţelor de percepţie sau resurselor limitate.

     

    Elementele conflictului:

     

    subiecţii reprezintă persoane, entităţi fizice sau juridice care prin interacţiune, voluntară sau involuntară, determină stabilirea de conexiuni care produc scurtcircuitări la nivel de percepţii sau resurse;

    relaţia de interdependenţă reprezintă interacţiunea dintre subiecţi, stabilită prin încercarea de interconectare a nevoilor acestora;

    percepţiile constituie imaginile determinante ale subiecţilor, izvorâte din acumularea de informaţii cadru, furnizate de interacţiunea socială şi prelucrarea acestora prin arbitrariul individual;

    resursele limitate – materie primă finită, cu un grad accentuat de raportare, determinat convenţional ca valoare intrinsecă.

  • Care sunt avantajele medierii ?

    Medierea presupune o durata mai mica de timp decat solutionarea conflictului in instanta de judecata.

    Medierea reduce costurile de rezolvare a conflictelor.

     

    1. Medierea este voluntara!

     

    Partile aflate în conflict nu pot fi constranse sa accepte procedura medierii. Acestea participa la mediere doar daca doresc si, totodata, au dreptul de a denunta contractul de mediere în orice faza a procedurii.

     

    2. Medierea este confidentiala!

     

    Mediatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea informatiilor de care ia cunostinta în cursul activitatii sale de mediere, precum si cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de catre parti pe parcursul medierii, chiar si dupa încetarea functiei sale. Prin urmare, secretul profesional este o îndatorire fundamentala si primordiala a mediatorului, iar aceasta obligatie nu este limitata în timp. Încalcarea obligatiei de confidentialitate atrage raspunderea  disciplinara a mediatorului.

     

    3. Medierea va apartine!

     

    Solutionarea conflictului depinde exclusiv de acordul partilor, iar solutiile nu sunt elaborate de mediator, ci de catre cei aflati în conflict.

    Medierea permite gasirea de catre parti, cu ajutorul mediatorului, a unei solutii creative si eficiente de rezolvare a conflictului prin care nimeni nu pierde, toate partile câstiga.

    În principiu, partile  pot lua decizii mai bune cu privire la solutionarea conflictului acestora decât o autoritate din afara si respecta  acordul când sunt direct responsabile pentru rezultatul negocierilor.

    Mai mult, medierea nu va impune o anumita solutie sau hotarare. Totul sta in mainile dumneavoastra

     

    4. Medierea presupune o durata mai mica de timp decat solutionarea conflictului in instanta de judecata!

     

    Medierea permite o importanta economie de timp si evitatea stresului generat de un litigiu derulat în fata instantei de judecata, deoarece procesele dureaza un timp relativ îndelungat. Prin mediere se ajunge, de regula, la o solutie în doar câteva ore si, pe de alta parte, partile evita astfel sa-si faca publice problemele într-o sala de judecata.

     

    5. Medierea reduce costurile de rezolvare a conflictelor!

     

    Medierea implica costuri semnificativ reduse fata de o procedura judiciara. Se evita cheltuielile de judecata, respectiv taxele judiciare de timbru, onorariile expertilor etc. Mai mult, daca pe parcursul unui proces civil, partile ajung la o întelegere pe calea medierii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru învestirea acesteia.

     

    6. Medierea poate fi utilizata în solutionarea unui spectru larg de conflicte!

     

    Pot face obiectul medierii orice conflicte în materie civila, comerciala, de familie, în materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de Legea nr. 192 din 16 mai 2006.

    Solutionarea conflictelor prin mediere va degreva instantele de judecata de numeroase cauze deduse judecatii si va preîntampina initierea unor actiuni judecatoresti.

     

    7. Medierea presupune comunicare si respect!

     

    Medierea ajuta partile aflate în conflict sa comunice între ele, comunicarea fiind premisa gasirii unei solutii a litigiului dintre parti. Medierea este flexibila, reda partilor controlul situatiei, le ajuta sa poarte un dialog constructiv si sa gaseasca solutii de rezolvare a conflictului.

     

    8. Medierea este cea mai buna solutie!

     

    Cu ajutorul ei, aveti sansa de a gasi o solutie convenabila pentru problema dumneavoastra,  solutie care sa va convina. Întotdeauna ambele parti pleaca de la mediere multumite de solutia gasita, pentru ca ei sunt proprii judecatori ai propriei cauze, nimeni nu le impune o anumita solutie.

     

    Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

     

  • Medierea în litigii de familie

    Medierea în disputele privind custodia minorilor reprezintă o alternativă la procesul în instanţă. În tara noastră, cadrul legal este dat de Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator modificată şi completată prin Legea 370/2009 şi OG nr.13/2010 pentru transpunerea Directivei servicii 2006/123/CE a Parlamentului european şi al Consiliului Uniunii Europene privind serviciile în cadrul pieţei interne.

    Divortului părintilor si modul în care acesta afectează minorii implicati

    Divorţul reprezintă o criză majoră în sistemul de familie. Acest proces al separării este adeseori asociat cu multipli stresori care influenţează ajustarea post divorţ atât a copiilor, cât şi a părinţilor. Conflictul dintre părinţi creşte riscul apariţiei efectelor psihice şi fizice negative atât la copii, cât şi la adulţi pe parcursul divorţului şi ulterior acestuia (Doolittle & Deutsch, 1999; Johnston, 1994; Johnston & Campbell, 1988). Nivelul ridicat al conflictului dintre părinţi a fost în mod consistent asociat cu apariţia consecinţelor negative pe plan comportamental şi emoţional atât la membrii familiilor intacte, cât şi la cei din familiile divorţate (Fincham, Grych & Osborne, 1994; Grych & Fincham,1990; Grych, Fincham, Jouriles & McDonald, 2000; Borlean & Visu-Petra, 2009, 2010).

     

    Situatia actuală a familiilor care se separă

    În acest moment medierea este văzută ca un drept al părtilor si nu o obligatie. Aceasta desi nenumărate studii arată că un proces de mediere, chiar si atunci când nu ajunge la o finalitate din punct de vedere legal, permite reconcilierea mai bună a disensiunilor dintre părtile aflate în conflict decât apelarea la instanta de judecată fără să se fi trecut prin procesul de mediere.

     

    Ipotezele de la care porneste medierea

    Medierea familială se bazează pe o serie de ipoteze de bază care ar putea fi rezumate după cum urmează:

    Separarea sau divortul nu trebuie sa ducă la pierderea unui părinte de către copii, ci sa păstreze intacte legăturile dintre părinti si copii.

    Cuplurile care s-au separat pot găsi ei însisi baza acordului care să reglementeze relatiile lor ulterioare.

    Procesele care ajung în fata instantei duc la escaladarea stării de conflict si nu favorizează întelegerea si comunicarea dintre părintii separati / divortati si copiii lor, părintii cu asemenea atitudine pierzând în timp respectul acestora.

    Acestea sunt ideile centrale pe care mediatorul trebuie sa la transmită cuplului pentru a-i determina sa accepte ideea si să recurgă efectiv la mediere si, în acest scop, mediatorul trebuie sa întrunească o serie de caracteristici personale şi profesionale, în mare parte datorită faptului că succesul medierii depinde de el, el fiind cel care orientează negocierea.

     

    Incredintarea copiilor minori

    De obicei, problema incredintarii copiilor minori se pune odata cu divortul parintilor.

    Incredintara copiilor minori poate fi solicitata si atunci cand parintii nu au fost casatoriti, asadar atunci cand copiii au rezultat dintr-o relatie de concubinaj.

     

    Instanta de judecata urmeaza a se pronunta carui dintre parinti urmeaza a-i fi incredintati copiii rezultati din relatia de concubinaj in functie de interesul superior al copiilor, astfel cum este acesta relevat din probele administrate. Criteriile luate in considerare de catre Instanta de judecata in stabilirea interesului superior al copiilor vor fi aceleasi ca si in cazul in care parintii ar fi fost casatoriti. Exista posibilitatea ca Instanta de judecata sa constate faptul ca nu este in interesul copiilor sa fie incredintati niciunuia dintre parinti, astfel incat incredintarea se va dispune catre alte persoane sau institutii specializate.

    Odata cu solicitarea de incredintare a copiilor rezultati dintr-o relatie de concubinaj, partile pot formula si alte cereri, precum stabilirea unui program de vizitare in favoarea parintelui caruia nu i-a fost incredintati copiii. De asemenea, indiferent daca partile solicita sau nu o pensie de intretinere, instanta va stabili, din oficiu, cunatumul acestei pensi de platit de catre parintele caruia nu i-au fost incredintati copiii, in favoarea acestora.

    Nu in ultimul rand, trebuie mentionat faptul ca intelegerea parintilor cu privire la incredintarea copiilor minori nu este obligatorie pentru Instanta, o astfel de intelegere urmand a fi validata doar daca se constata ca respecta interesul superior al minorilor.

     

    Beneficiile medierii pentru copil

    Există nenumărate site-uri care explică beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor două părti implicate. Vom încerca să detailăm aici efectele psihologice ale medierii asupra copiilor si asupra legăturilor acestora cu părintele căruia nu i s-a încredintat custodia.

    De facto, medierea si programul de vizitare mai larg pe care aceasta îl implică, implementează încă de pe acum principiile custodiei comune deoarece prin mediere părtile aflate în conflict cu privire la cine să se ocupe de cresterea si îngrijirea copiilor după divort se îndepărtează de pozitia beligerantă si vin spre conlucrare.

    În fapt părtile ajung să îsi negocieze un nou contract pentru colaborarea în viitor, cel putin până când copiii ajung la vârsta majoratului. Astfel părtile ajung, atunci când medierea se desfăsoară cu succes să clarifice si, cel mai important, să subscrie fiecare dintre ele, la un plan de îngrijire în care ambii părinti se implică pe o bază regulată

    Cele mai importante efecte pentru copii sunt:

    Medierea permite părintilor nerezidenti să îsi vadă copiii mult mai des (fiind stimulati si de atitudinea părintelui rezident)

    Contactele telefonice dintre părintele nerezident si copil sunt mai frecvente

    Părintii nerezidenti sunt mai implicati în aspectele care tin de disciplina copiilor, îngrijirea personală, pregătirea morală, în participarea la petrecerile si evenimentele scolare importante, în activitătile de recreere

    Avantajele solutionari litigiului civil prin mediere, consta in principal in faptul ca solutia este una rapida, conforma cu vointa partilor, obtinuta cu costuri scazute si asigura posibilitatea executarii silite a acesteia, fara alte formalitati.

    Daca partile ajung la un acord se incheie un acord de mediere si un porces varbal de inchidere a medierii, care va fi prezentat instantei de judecata impreuna de catre parti, urmand a se pronunta o hotarare de expedient, cu caracter executoriu, in care se va mentiona intelegerea partilor, iar la cerere se va restitui taxa de timbru achitata pentru sesizarea instantei de judecata.

    In situatia in care litigiul ce se doreste a fi stins pe calea medierii, se afla pe rolul unei instante judecatoresti, partile pot solicta suspendarea judecarii cauzei in vederea medierii conflictului, situatie in care partile se prezinta la mediator, unde vor semna un contract de mediere, dupa care  procesul de mediere poate incepe pe loc sau se va programa  pentru o data ulterioara.

  • Medierea în litigii penale

    Mediere litigii penale -  atunci cand retragerea plangerii/reclamatiei inlatura raspunderea penala.

    Pe calea medierii penale pot fi solutionate conflictele izvorate din infractiuni pentru care raspunderea penala se inlatura prin retragerea plangerii prealabile sau a impacarii partilor.

    Impacarea partilor reprezinta conventia dintre persoana vatamata si faptuitor, incheiata in scopul de a inlatura consecintele savarsirii infractiunii.

    Infractiunile a caror raspundere penala se inlatura prin retragerea plangerii prealabile sau prin impacarea partilor sunt expres prevazute in Codul penal:

       1.Lovirea sau alte violente (art. 180 C.pen., pentru care impacarea isi poate produce efectele si în cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu);

       2.Vatamarea corporala (art. 181 C.pen., pentru care impacarea isi poate produce efectele si în cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu)

       3.Vatamarea corporala din culpa (art. 184 alin. 1 oi 3, C.pen.);

       4. Violarea de domiciliu (art. 192 alin 1, C.pen);

       5.Seductia (art. 199 C.pen, pentru care doar impacarea poate inlatura raspunderea penala);

       6.Furtul pedepsit la plangerea prealabila (art. 210 C.pen);

       7.Abuzul de incredere (art. 213 C.pen);

       8.Distrugerea (art. 217 alin 1, C.pen);

       9.Tulburarea de posesie (art. 220 C.pen. pentru care doar impacarea poate inlatura raspunderea penala);

      10.Abandonul de familie (art. 305 C.pen.);

      11.Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului (art. 307 C.pen.).

  • Medierea  în  litigii  comerciale

    Prin parcurgerea procedurii de mediere se deschide posibilitatea  rezolvarii rapide a conflictului, se deblocheaza rapid resursele blocate din cauza conflictului si se creaza premizele unor relatii de afaceri corecte in viitor.

     

    Prin medierea comerciala relatiile dintre partenerii de afaceri existente sunt pastrate si astfel se deschid perspective de initiere a unor noi parteneriate si afaceri in comun.

     

    Relatiile comerciale sunt grav vatamate in situatia in care intre companii exista litigii pe rolul instantelor, intervenind in aceste cazuri o perturbare iremediabila a relatiilor comerciale existente.

     

    Pentru ce litigii puteti apela la serviciile unui mediator autorizat:

     

        *Executarea  contractelor;

        *Rezilierea contractelor ;

        *Pretentiile;

        *Somatiile de plata;

        *Conflicte intre angajati;

        *Obligatia de a face;

        *Plangeri prealabile;

        *Drepturi banesti;

        *Decizii de imputatie;

     

    În ultima vreme auzim frecvent despre cazuri de malpraxis, cu reproşuri din toate părţile pentru medici, chiar fără să se ştie ce s-a întâmplat cu adevărat şi care este procedura pentru rezolvarea acestuia. Însă, puţini ştiu ce înseamnă malpraxisul şi că există metode facile pentru soluţionarea acestuia, precum medierea.

  • Medierea în litigii civile

    Avantajele solutionari litigiului civil prin mediere, consta in principal in faptul ca solutia este una rapida, conforma cu vointa partilor, obtinuta cu costuri scazute si asigura posibilitatea executarii silite a acesteia, fara alte formalitati.

    Daca partile ajung la un acord se incheie un acord de mediere si un porces varbal de inchidere a medierii, care va fi prezentat instantei de judecata impreuna de catre parti, urmand a se pronunta o hotarare de expedient, cu caracter executoriu, in care se va mentiona intelegerea partilor, iar la cerere se va restitui taxa de timbru achitata pentru sesizarea instantei de judecata.

    In situatia in care litigiul ce se doreste a fi stins pe calea medierii, se afla pe rolul unei instante judecatoresti, partile pot solicta suspendarea judecarii cauzei in vederea medierii conflictului, situatie in care partile se prezinta la mediator, unde vor semna un contract de mediere, dupa care  procesul de mediere poate incepe  pe loc sau se va programa  pentru o data ulterioara.

     

    Pentru ce litigii puteti apela la serviciile unui mediator autorizat:

        * Granituiri,

        * Revendicari,

        * Pretentii,

        * Evacuari,

        * Obligatii de a face,

        * Raporturi locative,

        * Succesiuni,etc.

  • Medierea în litigii de muncă

    Litigiile de munca pot avea cauze obiective au subiective, iar rezolvarea acestora operativ pot aduce beneficii tuturor, fara alterarea definitiva a relatiilor dintre parti.

     

    Litigiile de munca ce pot face obiectul medierii, cu respectarea legislatiei in materie, vizeaza urmatoarele aspecte:

    -restabilirea in functie, incasarea salariului si a prejudiciului moral pe perioada absentei fortate de la locul de munca, in legatura cu o concediere ilegala

    -acordarea concediului anual si incasarea indemizatiei pentru concediul de odihna

    -anularea ordinului de aplicare a unei sanctiuni disciplinare

    -restituirea sumelor retinute neintemeiat din salariu

    -incasarea prejudiciului material cauzat intreprinderii de catre salariat.

     

    Conflictele de muncă se împart în două categorii:

    - colective - între un grup de angajaţi şi angajator;

    - individuale - între indivizi la locul de muncă. Acest conflict se poate desfăşura între conducere şi un angajat sau între doi angajaţi.

     

    Orice conflict de muncă ce intervine între salariaţi şi unităţi în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor colective reprezintă conflict de interese. Conflictele de interese pot fi declanşate în următoarele situaţii:

    - unitatea refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat;

    - unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariaţi;

    - unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate;

    - unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă;

    - în caz de divergenţă la negocierea anuală obligatorie privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă.

     

    Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicările salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

  • Medierea în litigii diverse

    Medierea se poate aplica unei largi palte de situatii conflictuale, pentru a se rezolva litigii dintre cele mai diverse.

    Indiferent de conflictul pe care il aveti , puteti sa completati formularul de contact din partea de sus a paginii , in care sa detailati situatia conflictului. Va vom raspunde in maxim 48 h.

    Medierea  in  litigii  transfrontaliere

     

    In calitate de consumatori europeni se poate  media orice litigiu izvorat din contracte comerciale incheiate intre terte persoane fizice si juridice pe teritoriul UE

    In calitate de consumatori europeni:

    1. Orice litigiu izvorat din contracte comerciale incheiate intre terte persoane fizice si juridice pe teritoriul UE

    2. Orice achizitie de bunuri si servicii defectuoase din UE.

    Litigiile privind proprietatea intelectuala

     

    - litigii privind drepturile de autor si drepturile conexe

    - litigii privind incalcarea drepturilor asupra marcilor comerciale

    - litigii privind concurenta neloiala legata de utilizarea ilegala a marcii comerciale straine sau a altor obiecte ale proprietatii intelectuale

  • Medierea în litigii de malpraxis

    auzim frecvent despre cazuri de malpraxis, cu reproşuri din toate părţile pentru medici, chiar fără să se ştie ce s-a întâmplat cu adevărat şi care este procedura pentru rezolvarea acestuia. Însă, puţini ştiu ce înseamnă malpraxisul şi că există metode facile pentru soluţionarea acestuia, precum medierea.

    Medierea cazurilor de malpraxis permite o importantă economie de timp si evitatea stresului generat de un litigiu derulat in fata instantei de judecata, deoarece procesele dureaza un timp relativ îndelungat. Prin mediere se ajunge, de regula, la o solutie în doar câteva ore. De asemenea, un avantaj important al medierii cazurilor de malpraxis constă în confidenţialitatea întregului proces.

    Chiar daca, conform legii există obligaţia pentru medici să încheie asigurări de malpraxis, puţine companii de asigurări au despăgubit victimele malpraxisului. Calea obişnuită pentru soluţionarea malpraxisului este instanţa de judecată, cu procese care durează foarte mult, unde totul este public şi unde imaginea medicului este de multe ori afectată. Voi prezenta mai jos ce înseamnă malpraxisul, ce se întâmplă într-un caz de malpraxis şi cum poate fi soluţionat pe calea medierii.

    Malpraxisul sau răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice poate exista singular sau împreună cu:

           a) răspunderea juridică – penală sau/şi civilă

           b) răspunderea disciplinară

           c) răspunderea administrativă.

Contact

Adresa:

Telefon:

 

E-mail:

B-dul Revolutiei nr. 95 ap. 5 Arad jud. Arad

0742314574

0357442082

office@mediator-aradean.ro

Trimite un mesaj:

Submitting Form...

The server encountered an error.

Form received.

Ne găsiți aici:

website realizat de  XBG Webdesign